MASAJ (III punct al reabilitării pasive )
Masajul în lipsa contraindicaţiilor se începe la acelaşi termen după ictus, în ictus ischemic – la 2-4 zi de boală
ictus hemoragic – la 6-8 zi de boală.
Masajul se face în poziţia bolnavului culcat pe spate şi partea sănătoasă, zilnic, începînd cu durata de 10 min. şi treptat mărim durată pînă la 20 min. Masajul muşchilor poate influenţa la starea tonusului muscular: în pareze spastice excitarea energică a ţesuturilor duce la creşterea spasticităţii. Mărirea spasticităţii poate fi cauzate şi de tempul mişcărilor masante (semnul lent scade tonusul muscular).
Deoarece în hemiplegie este o hipertonie selective, masajul tot trebuie să fie selectiv.
La efectuarea masajului pentru muşchii hipertonici se face netezirea, frecarea circulară şi vibraţia neîntreruptă. La masarea muşchilor antagonişti se foloseşte netezirea, frecare şi vibraţia întreruptă.
Masajul se începe de la segmentele proximale şi continue spre cele distale a membrelor. Se atrage atenţie masării m. pectoral mare cu tonus mărit, se face netezire lentă, şi m. deltoid – cu tonus scăzut (se face masaj stimulant).
Masajul se face timp îndelungat, la un curs 30-40 de proceduri. Durată măsurilor de reabilitare în staţionar nu durează mai mult de 1,5-2 luni. Ulterior bolnavul se transferă la centre de reabilitare ambulatorii.
Tabelul 4.1.
Exerciţii pentru contracţia statică a muşchilor membrelor
| № | Exerciţiul | Poziţia iniţială şi metodica de afectuare |
| 1 | Contracţie statică a muşchilor extensor a mîinii ( des. 4.7.) | Culcat pe o suprafaţă orizontală: pe spate, umărul paralel trunchiului, antebraţul flexat sub < 90 º după poziţie verticală. Metodistul susţine antebraţul bolnavului, bolnavul efectuează contracţia statică a muşchilor extensori ai mîinii |
| 2 | Contracţia statică a muşchilor flexori a braţului (des. 4.8) | Culcat pe o suprafaţă orizontală pe spate, umărul paralel trunchiului, antebraţul flexat sub < 90 º şi după poziţie verticală. Metodistul susţine antebraţul în această poziţie ţinînd bolnavul de mînă, bolnavul făcînd contracţia statică a muşchilor flexori a antebraţului. |
| 3 | Contracţia statica a muşchilor flexori a antebraţului (des. 4.9) | Culcat pe o suprafaţă orizontală pe spate. Mîna în extensie în articulaţia cotului la un < 180 º se ridică în sus . Metodistul ţinîndu-se de umărul bolnavului ţine mîna în poziţie verticală, bolnavul încercînd contracţia statică a muşchilor extensori ai antebraţului. |
| 4 | Contracţia statică a muşchilor flexori dorsali ai plantei (des. 4.10) | Culcat pe o suprafaţă orizontală, mîinile de-a lungul corpului, piciorul sănătos flectat în articulaţie genunchiului şi se sprijină cu planta pe pat, membrul paretic se aranjează pe cea sănătoasă gamba se aşează pe o suprafaţă orizontală. Bolnavul face contracţii statice a muşchilor flexori dorsali ai plantei. |
| 5 | Contracţia statică a muşchilor extensori ai gambei (des. 4.1) | Culcat pe spate pe o suprafaţă orizontală, mîinele de-a lungul corpului, piciorul sănătos flectat în articulaţia genunchiului şi sprijinit planta de pat, piciorul paretic se aranjează pe cel sănătos, apoi gamba piciorului paretic se extinde în articulaţia genunchiului sub < 180 º, şi se susţine de metodist. Bolnavul menţine gamba în poziţia dată – vertical. |
| 6 | Contracţia statică a muşchilor flexori ai gambei (des. 4.2) | Culcat pe burtă, flexată în articulaţia genunchiului sub < 90 º, gamba poziţionată în poziţie verticală şi susţinută de metodist. Bolnavul se stăruie să menţină gamba în poziţie verticală. |
| 7 | Contracţia statică a muşchilor flexori ai coapsei (des.4.13) | Culcat pe o suprafaţă orizontală, pe spate, piciorul paretic flexat sub < drept în articulaţia coxo-femurală şi articulaţia genunchiului, gamba susţinută de metodist. Bolnavul susţine coapsa în poziţie orizontală dată. |
Metodica îngrijirii bolnavului cu hemipareză.
Tabelul 4.2.
| Trecerea bolnavului pe pat (des. 4.16) | Metodica îndeplinirii Bolnavul culcat pe spate, picioarele flexate în articulaţiile genunchilor şi sprijinindu-se pe plante. Ajutorul rădică bazinul bolnavului şi îl trage într-o parte, apoi cu ajutorul pernei se trec şi umerii bolnavului. |
| Trecerea bolnavului peste partea sănătoasă (des. 4.17) | Pasiv: piciorul paretic flexat în articulaţie genunchiului, mîinile bolnavului împreună. La rostogolire bolnavul se susţine de umăr şi coapsă. Activ: bolnavul ţine mîinile unite împreună, trece piciorul paretic peste cel sănătos, începînd de la coapsă. |
| Trecerea peste partea paretică. | Ajutorul susţine umărul şi genunchiul de partea paretică, bolnavul trece mîna sănătoasă şi piciorul pe partea cealaltă. |
| Trecerea din poziţia culcată în poziţia şezîndă. (des. 4.19) | Pasiv: bolnavul în poziţie cu picioarele flectate se rostogoleşte peste partea paretică, la trecerea în poziţia şezîndă bolnavul se susţine de marginea patului. Activ: bolnavul culcat pe partea paretică. Pentru ca să se aşeze, se sprijină de marginea patului cu mîna sănătoasă, ajutorul susţine coapsa pacientului şi îndreaptă umărul din partea sănătoasă în sus. |
| Scularea din poziţie şezîndă (des. 4. 20) | În faţa bolnavului se aranjează o taburetă. Pacientul întinde mîna paretică înainte, susţinînd-o cu mîna sănătoasă, se apleacă înainte aşa ca capul să fie înaintea picioarelor şi se ridică. Ajutorul stă din partea hemiparezei susţinînd bolnavul, iar mîna ajutorului să fie aranjată în regiunea articulaţiei coxo-femurale sănătoase, cealaltă mînă – pe genunchiul piciorului paretic. |
| Trecerea de pe scaun pe pat sau de pe pat pe scaun (des. 4.21) | Pasiv: ajutorul stă în faţa bolnavului, apucă bolnavul de umeri, susţinînd mîna paretică întinsă între umărul şu trunchiul său, genunchiul piciorului paretic este cuprins între genunchiul ajutorului. Greutatea bolnavului se trece pe tălpi, apoi ajutorul îndreaptă umerii bolnavului înainte şi în jos, ajutînd la aceea ca tălpile bolnavului să se desparte de podea. Apoi se trece şi trunchiul bolnavului. Activ: bolnavul lasă picioarele pe podea, tălpile se află pe o linie verticală cu genunchii, mîinele în lacăt întinse înainte. Tălpile se desprind de podea, iar în greutatea corpului se trece înainte, bolnavul se deplasează spre scaun sau pat. Ajutorul susţine bolnavul de coapse şi coordonează mişcările, redîndule plasticitate. Pentru a uşura anteflexia bolnavului în faţa lui se aranjează un scaun, de care pacientul se poate sprijini în timpul sculării. |
| Mersul în poziţie şezîndă (des. 4.22) | Pasiv: masa corpului bolnavului se trece lent dintr-o parte în alta, schimbînd concomitent şi tălpile. Mîinele sînt fixate în lacăt şi întinse înainte. Activ: bolnavul desinestătător îndeplineşte mişcările susnumite, mîinele întinse înainte. |
| Mersul (des. 4.23) | Ajutorul stă în faţa bolnavului. Mîna paretică se aranjează pe umărul ajutorului. Ajutorul susţine mîna paretică, trecînd mîna sa sub umărul bolnavului. Cealaltă mîna ajutorului se aranjează pe bazinul pacientului şi ajută la mers. Ajutorul se poate aranja şi din partea hemiparezei şi susţine umărul şi palma mîini paretice. |
Restabilirea deprinderilor uzuale la bolnavii după ichtus.
Tabelul 4.3.
| Deprinderea | Metodică |
| Dezbrăcarea (des. 4.24) | Bolnavul: urmăreşte după menţinerea echilibrului; mîna paretică se menţine între genunchi în aşa mod ca să suprimăm sinchineziile patologice: cu ajutorul mîinii sănătoase trage gulerul cămaşei peste cap; scoate mîna sănătoasă din mînică strînsă cu mîna care se află pe geninchi, cu mîna sănătoasă scoate haina de pe mîna paretică. Metodistul urmăreşte echilibrul pacientului, menţine mîna paretică întinsă; ajută suprimarea sinchineziilor în mîna paretică. |
| Îmbrăcarea pantalonilor (des. 4.25) | Bolnavul ocupă o poziţie “picior peste picior”, îmbracă pantalonii pe piciorul paretic cu ajutorul mînii sănătoase; aranjează piciorul paretic pe podea astfel ca degetele piciorului să fie pe o linie verticală cu genunchiul; piciorul sănătos îl îmbracă în pantalon. Înainte de aşi trage pantalonii bolnavul trebuie să se asigure că îşi menţine echilibru în picioare. Pentru a fi mai sigur se poate sprijini de masă. Metodistul: îndreaptă mîna bolnavului în timpul primei faze de îmbrăcare; controlează trecerea greutăţii corpului pe piciorul paretic; ajută la fixarea genunchiului piciorului paretic în timpul fazei a doua de îmbrăcare. |
| Îmbrăcarea maioului (des. 4.26) | Bolnavul: aranjează maioul pe coapsa piciorului sănătos cu tăitura mare în jos, mîna paretica fiind strînsă între genunchi pentru preîntîmpinarea sinchineziilor patologice, cu ajutorul mîinii sănătoase îmbracă maioul peste cap. La îmbrăcarea maioului peste cap corpul rămîne uşor flectat, apoi bolnavul se îndreaptă şi – şi aranjează maioul. Metodistul: îndreaptă mîna paretică în mînecă; ajută la îmbrăcarea maioului peste cap. |
| Îmbrăcarea cămaşei (des. 4.27) | Bolnavul: se aşează aşa ca pentru îmbrăcarea maioului; aranjează cămaşa pe genunchiul piciorului paretic cu gulerul în jos; mîna paretică se strînge între genunchi pentru preîntîmpinarea sinchineziei; aranjează mîneca pentru măna paretică între genunchi; cu măna sănătoasă trage măneca pe măna paretică pînă la nivelul umărului; se apucă cămaşa şi se îmbracă mîna sănătoasă. Metodist: îndreaptă mîna paretică în mîneca hainei. |
| Încălţarea încălţămintei şi ciorapilor. (des. 4.28) | Bolnavul: ocupă poziţia iniţială, arătată pe desen, desface ciorapu cu degetul mare, indicator şi mediu, încalţă ciorapul. Încalţă încălţămintea pe degete, pune talpa cu piciorul pe podea şi încalţă piciorul. Metodistul: la necesitate corectează poziţia încălţămintei la prima etapă; exercită presiune pe genunchiul paretic la etapa a doua. |
| Curăţirea dinţilor, pieptănarea, bărbieritul, şi machiajul (des. 4.29) | Bolnavul: se convinge în stabilitatea sa; după măsura posibilităţilor îndeplineşte procedurile corespunzătoare cu ambele mîini. Metodistul: ajută bolnavului la menţinerea echilibrului, îi ajută la menţinerea mîinii paretice. Sînt necesare pauze scurte pentru restabilirea echilibrului pacientului. |
| Alimentarea bolnavului (des. 4.30) | Bolnavul: ocupă o poziţie comodă la masă, mîna paretică întinsă înainte şi stă pe masă. Metodistul: coordonează mişcările bolnavului. |
| Deschiderea robinetului (des. 4.31) | Bolnavul: şede pe scaun, roteşte robinetul, controlează temperatura apei cu mîna sănătoasă. Metodistul: controlează ambele mîini ale bolnavului. |
| Spălarea cu ajutorul mîinii sănătoase (des. 4.32) | Bolnavul: menţine echilibrul în poziţie şezîndă (trunchiul puţin înclinat înainte, umărul paretic întins) îndreaptă mîna paretică pe chiuvetă, spală mîna şi faţa. Metodistul: supraveghează echilibrul bolnavului. Pe contul schimbării înălţimii scaunului e posibil de a preîntîmpina contracţia muşchilor mîini în cazul hipertonic, luxaţia umărului pe contul întinderii capsulei articulaţiei umărului în caz de hipotonie musculară. |
| Spălarea mîinii sănătoase cu mîna paretică (des. 4.33) | Bolnavul: ia în mîna paretică bureta, iar cu mîna sănătoasă se susţine de marginea mesei sau chiuvetei. Metodistul: coordonează mişcările mîinii paretice în timpul spălării, susţine mîna de cot, trage umărului mîinii paretice înainte. Ştergarul se trage peste mîna paretică de către bolnav sau metodist. |
| Spălarea picioarelor (des.4.34) | Bolnavul: aranjează piciorul sănătos pe linie medie, apoi apucă cu ambele mîini piciorul paretic în regiunea genunchiului; piciorul paretic îl pune pe cel sănătos , spală piciorul paretic. Metodistul: controlează piciorul sănătos, urmăreşte poziţia celui paretic. În timpul cînd bolnavul stă cu piciorul peste picior trebuie de urmărit ca centru de greutatea să se proiecteze pe vîrful degetelor piciorului paretic. |
| Igienă personală (des.4.35) | Bolnavul: stă în faţa chiuvetei, trece greutatea de pe piciorul bolnav pe cel sănătos, se spală. Metodistul: ajută la trecere greutăţii corpului. Dacă în timpul procedurii pacientul pierde echilibrul e necesar de a face întreruperi pentru a restabili echilibru. |