Смекни!
smekni.com

Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных (стр. 14 из 14)

La manifestarea reflexelor sexuale participă diferite regiuni ale sistemului nervos central şi vegetativ, glande endocrine şi factori umorali. Valori sporite de estrogeni în circuitul sanguin favorizează instalarea dominantei sexuale în scoarţa cerebrală. În acest caz toate sistemele organismului sunt mobilizate la înfăptuirea funcţiei de înmulţire. Este important de menţionat însemnătatea practică a acestui proces. În timpul dominantei sexuale la femele uşor se formează reflexele condiţionate la mediul extern. Astfel, vacile deseori manifestă reacţia sexuală pozitivă faţă de operatorii pentru însămânţarea artificială. Sunt cunoscute cazuri, când iepele şi vacile care mai înainte au fost însămânţate, vin singure la punctul pentru însămânţarea artificială. Cu uşurinţă se formează reflexe condiţionate faţă de masculii încercători.

Tipurile de montă la diferite specii de animale şi particularităţile actului sexual

După specificitatea actului de montă şi locul de depunere a spermei există:

- animalele cu însămânţare naturală de tip vaginal, caracteristic rumegătoarelor;

- animalele cu însămânţare naturală de tip uterin, există la cabaline, suine şi carnivore.

La animalele rumegătoare, în urma montei, sperma este depusă la nivelul vaginului. Datorită contracţiilor uterine antiperistaltice de aspirare circa 5% din spermatozoizi pătrund în canalul cervical şi uter. Restul spermatozoizilor mor în vagin, doar cei mai viguroşi pot trece prin cervix.

La animalele cu însămânţare naturală de tip vaginal se constată următoarele caracteristici:

· actul montei are o durată redusă: 2-5 secunde la ovine şi 5-10 secunde la taurine;

· funcţia glandelor anexe ale aparatului genital mascul şi ejacularea se desfăşoară sincron;

· volumul este redus (1-3 ml la berbec şi 4-5 ml la taur), fiind concentrată în spermatozoizi (2,5-3,5 mlrd/ml la berbec şi 0,8-1,2 mlrd/ml la taur).

La animalele cu însămânţare naturală de tip uterin, sperma în urma coitului, nimereşte în corp şi coarnele uterine. La aceste specii se constată următoarele:

· actul montei este prelungit (1-3 minute la cai; 10-15 minute la suine, până la 45 minute la câini);

· glandele anexe genitale mascule funcţionează succesiv în timpul coitului, prin urmare ejacularea este asincronă;

· volumul spermei este mare (la armăsar 50-100ml, la vier 200-400ml, la câine 2-18ml) cu o concentraţie redusă a spermatozoizilor).

La taurine actul montei constă în cabrare, îmbrăţişare şi efectuarea unor mişcări de explorare cu penisul de mică amplitudine; imediat după realizarea contactului cu mucoasa vulvară, tarul execută intromisiunea printr-o penetrare violentă şi un salt cu tot corpul, concomitent cu ejacularea. Aceasta se produce la 1 secundă după contactul penisului cu mucoasa vaginală, eliminarea spermei având o durată de 0,3 secunde. În timpul ejaculării glandul penian se răsuceşte uşor sau descrie o rotaţie completă de 360° în sensul invers acelor de ceasornic şi cu o amplitudine de 6 cm în diametru. După ejaculare urmează retragerea promtă a penisului şi coborârea lui.

Berbecul face saltul, execută câteva mişcări de penetrare cu trenul posterior, apoi coboară; se produc astfel mai multe salturi înaintea intromisiunii propriu-zise, evidenţiate printr-o mişcare de penetrare violentă şi profundă a trenului posterior şi a întregului corp.

Datorită erecţiei la berbec apendicele vermiform al penisului devine rigid, dilataţia uretrei de la baza acestuia se umple cu spermă, iar materialul seminal este expulzat sub presiune. Datorită îngustimii meatului urinar, jetul fiind orientat spre cervix.

La armăsar actul montei se caracterizează prin efectuarea unor mişcări de copulare caracteristice, începute imediat după intromisiune, cu o durată de până la 1 minut şi culminate cu ejacularea, care se evidenţiază prin mişcările ritmice ale cozii sau contracţia ritmică a sfincterului anal. Cea mai mare parte din spermă este depusă în uter, întrucât procesul uretral al penisului pătrunde profund intracervical. Restul de spermă, rămas în vagin este împins de asemenea, în uter prin mişcările de copulaţie pe care le efectuează penisul, asemănătoare ale unui piston într-un cilindru.

În timpul montei la iapă se constată o presiune negativă în uter, realizată printr-o inspirare adâncă la intromisiune şi ridicarea abdomenului, capabil să aspire circa 80ml de lichid prin cervixul relaxat. Imediat după coit, în vaginul iepelor se mai pot recupera 10-15ml spermă din cei 50-100ml ejaculaţi.

Copulaţia durează mai mult timp la vier; după salt, acesta efectuează o serie de mişcări de căutare a vulvei cu penisul aflat într-o erecţia parţială. Intromisiunea evidenţiază mişcări viguroase de copulaţie. Pe toată durata ejaculării vierul este imobil, liniştit, îmbrăţişează reflex şi foarte strâns cu membrele anterioare femela. Extremitatea liberă a penisului traversează creasta care delimitează vaginul anterior de cervix, se inseră în conductul spiralat endocervical, unde rămâne blocat datorită corpilor cavernoşi din timpul ejaculării.

Actul sexual la câine prezintă două etape distincte. Prima, cu o durată de câteva minute, constă în realizarea intromisiunii pe seama rigidităţii asigurate de osul penian (erecţia prematură compromite intromisiunea) apoi în efectuarea unor mişcări viguroase a trenului posterior, care induc erecţia deplină a bulbilor penieni ce împiedică retragerea organului copulator mascul din căile genitale ale căţelei; fracţiunea spermatică din ejaculat este eliminată în circa 80 secunde, marcând sfârşitul primei faze a actului sexual. Etapa a doua durează 3-45 minute în care cei doi parteneri se află în poziţie crupă la crupă. Adoptarea acestei poziţii determină răsucirea cu 180 grade înapoia osului penian, fapt care accentuează turgescenţa penisului prin împiedicarea evacuării sângelui; decuplarea se realizează numai după relaxarea vulvei şi a corpilor vestibulari.

Însămânţarea animalelor

La reproducerea animalelor se folosesc două metode de însămânţare: naturală şi artificială.

La însămânţarea naturală crescătorul alege şi potriveşte reproducătorii şi asigură condiţiile necesare pentru actul montei masculului cu femela respectivă. La însămânţarea artificială actul montei (coitul) nu are loc: sperma este depusă în aparatul genital femel cu ajutorul unor instrumente speciale.

Sistemele de montă

Actul sexual la animale poartă denumirea de montă sau coit. Pentru realizarea montei sunt necesare următoarele condiţii: femela să fie în călduri şi să accepte masculul: masculul să fie capabil de a efectua actul copulator, adică să prezinte potenţă sexuală. În acest sens, el trebuie să manifeste în mod corect reflexele sexuale.

Monta cunoaşte mai multe sisteme dintre care mai folosite sunt: monta liberă şi monta dirijată.

Monta dirijată (monta de mână). La acest sistem de montă reproducătorii masculi se ţin separat de femele, care în perioada de călduri sunt duse pentru a fi montate. Actul montei se face în prezenţa şi sub supravegherea atentă a personalului calificat. Cu acest prilej se face potrivirea perechilor şi se apreciază starea de sănătate a organelor genitale ale femelelor în călduri, pentru a evita îmbolnăvirea masculilor. Înainte de actul montei organele genitale ale femelelor se spală cu apă caldă, iar la iapă coada se înfăşoară cu o bandă de tifon şi se dă într-o parte.

Pentru buna desfăşurare a activităţii de reproducere prin sistemul de montă dirijată este importantă alegerea momentului optim pentru însămânţare. În acest scop se folosesc masculii încercători sau alte metode de evidenţiere a femelelor în călduri.

Vacile se montează imediat ce au fost depistate în călduri cu taurul încercător sau pe baza comportamentului sexual şi a semnelor clinice. De obicei, la vaci se practică o singură montă într-o perioadă de călduri. Dacă după montă căldurile persistă, la 10-12 ore monta se repetă.

Monta dirijată la oi este superioară celorlalte sisteme de montă, fiindcă reproducătorul este admis să efectueze monta numai la oile ce i-au fost repartizate prin programul de ameliorare stabilit dinainte; descoperirea oilor în călduri se face dimineaţa şi seara cu berbecii încercători, iar monta se efectuează imediat în boxa berbecului ales, fără intervenţia îngrijitorului. La oile cu coadă lată (Karacul) este necesară intervenţia îngrijitorului, care ridică coada oii, pentru ca berbecul să o poată monta. Dacă perioada de călduri se prelungeşte, monta se repetă la 12-18 ore.

Pentru monta naturală dirijată, depistarea corectă a scroafelor în călduri prezintă o importanţă deosebită. Depistarea scroafelor în călduri se face cu ajutorul vierilor încercători, care sunt aduşi pe culoarul dintre boxe. Scroafele în călduri se apropie de marginea boxei, având o comportare caracteristică şi manifestă reflexul de imobilitate, la care se adaugă şi modificările de la nivelul organelor aparatului genital. Scroafele în călduri, sunt introduse în boxa de montă la vier, unde stau până se termină actul montei. Dacă căldurile se prelungesc, monta se repetă la 12-18 ore.

Descoperirea iepelor în călduri se face la bara de încercare, cu un armăsar.

Pentru a evita accidentele, iepele înaintea actului montei se despotcovesc, apoi se procedează la contenţia femelei cu două platlonge, iar pe buza superioară se aplică o iavaşa. Armăsarul programat pentru montă este condus cu ajutorul a două pene de două persoane şi va fi lăsat să efectueze saltul numai în momentul când penisul este în erecţie. Având în vedere durata lungă a căldurilor, monta la iapă se repetă tot la 48 ore, până când femela nu mai acceptă armăsarul.

Momentul optim pentru însămânţarea căţelelor se consideră ziua a 2-a a 4-a după debutul căldurilor. Însă având în vedere variaţiile posibile în termenii producerii ovulaţiilor, căţelele se montează de două ori, la interval de 48 ore.

La reproducerea iepurilor pentru fiecare mascul se aleg 5-8 femele. în efectivele de reproducţie se introduc animale pubere: femele la vârsta de 4-5 luni şi masculi în vârstă de 8 luni. Animalele se întreţin în cuşti individuale. Femela se introduce în cuşca masculului. După coit iepuroaica se separă de mascul şi la 1 oră monta se repetă. Un mascul poate efectua zilnic 2-3 monte.

Deşi spermatogeneza este un proces continuu, într-un interval de timp dat masculii pot efectua un număr limitat de monte, deoarece ejacularea frecventă reduce intensitatea libidoului, volumul şi concentraţia spermei mai ales la masculii tineri. Datele asupra frecvenţei optime a coitusurilor la masculi în monta dirijată sunt redate în tabelul următor.

Tabelul nr.

Frecvenţa montelor la masculii principalelor specii de animale
Specia Masculi tineri Masculi adulţi
Nr. monte/săptămână Nr. femele/an Nr. monte/săptămână Nr. femele/an
Armăsar 2-5 15-40 3-12 30-50
Taur 2-4 20-60 4-12 60-100
Vier 2-4 10-20 4-10 30-60
Berbec 6-12 30-40 6-24 50-60
Câine 1-2 20-40 2-6 30-88

Monta liberă. În cazul acestui sistem masculii se ţin împreună cu femelele, pe care le montează pe măsură ce acestea intră în călduri. Acest tip de montă se efectuează fără controlul tehnic şi, ca atare, prezintă o serie de dezavantaje şi anume:

· imposibilitatea ţinerii unor evidenţe zootehnice corecte, de unde decurge inconvenientul necunoaşterii datei montei deci, a stării fiziologice al efectivelor, al adoptării unei alimentaţii diferenţiate în funcţie de vârsta sarcinii, înţărcarea şi introducerea la timpul potrivit al femelelor gestante în maternitate şi cunoaşterea paternităţii produşilor de concepţie;

· lipsa controlului unor boli venerice cu transmitere prin actul montei, cum ar fi bruceloza sau orhiepididimita infecţioasă a ovinelor, vibrioza sau trichomonoza genitală a bovinelor, alte virioze epiteliotrope genitale;

· obţinerea unor indici necorespunzători de reproducţie datorită lipsei totale a controlului calităţii materialului seminal;

· epuizarea sexuală a masculilor prin efectuarea unui număr neraţional şi neuniform de monte: în reproducerea de tip liber, un taur montează fiecare femelă în călduri în medie de 1,73 ori şi realizează maximum 10 monte pe zi; un berbec realizează 4,1 monte la fiecare oaie receptivă şi până la 29 monte pe zi.

Dintre avantajele montei libere se menţionează:

- prezenţa permanentă a masculilor între femele permite descoperirea la timp a acestora în călduri şi efectuarea montelor repetate, asigurându-se prin aceasta un procent ridicat de fecunditate;

- prezenţa masculului printre femele constituie pentru acestea un factor biostimulator.

Variante ale montei libere sunt: la cai monta în coseacă şi monta în padoc, iar la oi – monta în harem şi monta pe clase.

Monta în padoc – iepele destinate montei se închid în padoc, unde se introduce armăsarul dimineaţa şi seara a câte două ore. Restul timpului armăsarul se întreţine separat de iepe. Aşa metodă de montă permite folosirea masculilor de valoare înaltă pentru montă.

Monta în coseacă prevede întreţinerea în herghelii a 20-25 iepe pentru un armăsar. Herghelia se află la păşune sub supravegherea herghelegiului care îşi notează data montei.

Monta în harem se practică în oierit şi constă în formarea unor turme de 40-50 de oi în care se introduce un singur berbec, lăsându-se cu oile cel puţin două cicluri.